Se pare ca am ceva cu legalismul (si sper ca nu cu legalistii!). Am ceva in mine care se involbureaza de fiecare data cand simt in aer miros de legalism. Probabil ca nu imi e inca nici mie foarte clar ce anume e legalism si ce nu, dar cert este ca fierbe ceva in mine de fiecare data cand vad pe cineva dand cu bata in balta faptelor.
La biserica pe care o frecventez s-a inceput un studiu din Matei 5-7, portiune din noul testament cunoscuta mai bine sub denumirea de “predica de pe munte”. M-a izbit modul legalist de abordare al acestui pasaj (nu neaparat de la amvon ci mai degraba intre “enoriasi”) ceea ce m-a facut sa incerc sa exprim in scris propriile mele ganduri cu privire la cuvintele rostite de Cristos pe munte.
Luand mesajul in ansamblul lui, ceea ce cred eu ca a intentionat Isus sa faca a fost sa le inspre oamenilor o noua viziune. Sa le schimbe vechea viziune pamanteasca, umanista si saracacioasa cu una cereasca, dumnezeiasca si plina de har.
Dupa cum vad eu lucrurile in momentul de fata, as zice ca exista 3 etape sau faze prin care ar trebui sa treaca un om ca sa experimenteze o transformare autenica, sanatoasa si armonioasa: tranformarea viziunii, transformarea mintii (a inimii) si transformarea comportamentului (faza faptelor). Ceea ce ne propune Isus in predica de pe munte este in primul rand o transformare a viziunii. Primul lucru pe care il face Isus cand vede multimea adunata este sa le prezinte perspective cereasca aupra vietii. Un fel de: “asa si asa ati ajuns sa vedeti voi lucrurile acuma, dar iata cum le vede,de fapt, Dumnezeu”.
Transformarea viziunii este primordiala pentru ca din ea decurg celalalte schimbari: a mintii/inimii si a comportamentului – in aceasta ordine.
Care este, asadar, viziunea propusa de Isus si in ce fel este ea in contrast cu viziunea umana? Intr-o postare viitoare.
Monday, April 6, 2009
Tuesday, December 2, 2008
Thursday, November 20, 2008
Mai mult decat oligofren
M-am gandit zilele trecute ca noi crestinii ne comportam de multe ori ca niste oligofreni in relatia cu Dumnezeu si suntem multumiti sa fim tratati ca atare.
Cand vine vorba de dragoste putem spune ca intr-un fel iubim un oligofren (cineva care sufera de aceasta boala a oligofreniei) si in alt fel iubim un prieten drag (intreg la minte- sanatos). De la un oligofren nu te poti astepta la mare lucru. Esti nevoit sa-l iubesti si sa-l accepti asa cum este pentru ca nu sunt sanse ca el sa se schimbe in vreun fel. Cu un prieten este insa parca altceva. Ai mai multe pretentii de la el, il iubesti asa cum este dar in plus iti doresti ca el sa evolueze, sa se schimbe in bine. Pe scurt, te preocupa mai mult actiunile lui si felul in care se comporta.
Revenind la relatia cu Dumnezeu, constat ca de multe ori nu vrem mai mult decat sa fim iubiti de El ca niste oligofreni. Ne autolimitam si ne multumim cu cateva miscari reflexe: "Doamne, eu incerc sa ma limitez in a nu te supara si sa-ti fac pe plac. Iti multumesc ca m-ai ajutat sa-mi formez deja o anumita rutina sanatoasa,buna de urmat, atunci cand ma relationez la tine. Iti multumesc ca ma iubesti asa cum sunt".
Poate ca Dumnezeu nu se uita insa la noi ca la niste retardati ci ca la niste prieteni (sau copii) dragi. Poate ca ar vrea sa vada in noi o schimbare (continua) care sa ne transforme caracterul si sa ajungem astfel sa oglindim in noi chipul Creatorului nostru: "Doamne, iti multumesc ca ma iubesti asa cum sunt. Iti multumesc ca ma iubesti atat de mult incat vei duce la bun sfarsit lucrarea de reinnoire pe care ai inceput-o in mine."
Cert este ca Dumnezeu il iubeste atat pe oligofren cat si pe cel intreg la minte, doar ca pe cel din urma il apreciaza mai mult.
Cand vine vorba de dragoste putem spune ca intr-un fel iubim un oligofren (cineva care sufera de aceasta boala a oligofreniei) si in alt fel iubim un prieten drag (intreg la minte- sanatos). De la un oligofren nu te poti astepta la mare lucru. Esti nevoit sa-l iubesti si sa-l accepti asa cum este pentru ca nu sunt sanse ca el sa se schimbe in vreun fel. Cu un prieten este insa parca altceva. Ai mai multe pretentii de la el, il iubesti asa cum este dar in plus iti doresti ca el sa evolueze, sa se schimbe in bine. Pe scurt, te preocupa mai mult actiunile lui si felul in care se comporta.
Revenind la relatia cu Dumnezeu, constat ca de multe ori nu vrem mai mult decat sa fim iubiti de El ca niste oligofreni. Ne autolimitam si ne multumim cu cateva miscari reflexe: "Doamne, eu incerc sa ma limitez in a nu te supara si sa-ti fac pe plac. Iti multumesc ca m-ai ajutat sa-mi formez deja o anumita rutina sanatoasa,buna de urmat, atunci cand ma relationez la tine. Iti multumesc ca ma iubesti asa cum sunt".
Poate ca Dumnezeu nu se uita insa la noi ca la niste retardati ci ca la niste prieteni (sau copii) dragi. Poate ca ar vrea sa vada in noi o schimbare (continua) care sa ne transforme caracterul si sa ajungem astfel sa oglindim in noi chipul Creatorului nostru: "Doamne, iti multumesc ca ma iubesti asa cum sunt. Iti multumesc ca ma iubesti atat de mult incat vei duce la bun sfarsit lucrarea de reinnoire pe care ai inceput-o in mine."
Cert este ca Dumnezeu il iubeste atat pe oligofren cat si pe cel intreg la minte, doar ca pe cel din urma il apreciaza mai mult.
Thursday, November 13, 2008
Legalistul raspunde
Legalistul se orienteaza dupa lege – Nelegalistul se lasa condus de Spiritul legii.
Legalistul: este mai sigur sa te ghidezi dupa niste principii bine stabilite decat sa te misti dupa cum bate vantul. Spiritul este ceva mult prea abstract.
Legalistul se justifica folosind versete – Nelegalistul aduce in aparare Cuvantul.
Legalistul: in functie de situatie trebuie aduse in discutie anumite versete care sa sustina acele aspecte pe care doresc sa le scot in evidenta. Nu te poti apara cu un amalgam de idei.
Legalistul crede ca este iubit – Nelegalistul o simte.
Legalistul: cel mai bine e sa stii si sa crezi ca esti iubit. Nu te poti baza pe sentimente, acestea sunt schimbatoare.
Pentru legalist libertatea este destinatia finala – Pentru nelegalist ea este punctul de pornire.
Legalistul: de abia in cer vom fi liberi de pacat. Pana atunci va fi o lupta continua.
Pentru legalist o greseala e un probabil pas inapoi – Pentru nelegalist un potential pas inainte.
Legalistul: daca gresesti din nou si din nou inseamna ca nu ai fost suficient de atent. Nu te-ai straduit suficient de mult sa analizezi situatia, sa descoperi cauzele pentru care greseseti mereu.
Legalistul vede in pete – Nelegalistul priveste in ceata.
Legalistul: acelea nu sunt pete; sunt reperele pe care ni le da Dumnezeu pentru a ne orienta in ceata deasa.
Legalistul este maestru cartograf - Nelegalistul un explorator neobosit.
Legalistul: este bine ca inainte sa pornesti la drum sa-ti marchezi traseul pe harta. Scade riscul sa te pierzi.
Legalistul vede viata presarata cu capcane ce trebuie evitate – Nelegalistul o vede plina de oportunitati ce nu trebuie ratate.
Legalistul: mai intai trebuie sa eviti capcanele ca sa mai ai timp si de altceva.
Legalistul este temator - Nelegalistul increzator.
Legalistul: temator de Dumnezeu, da! Increzator sau increzut?
Legalsitul urmareste comfortul psihologic – Nelegalistul cauta implinirea.
Legalistul: constiinta ne-a fost data de Dumnezeu. Atata timp cat am constiinta impacata inseamna ca sunt pe calea cea buna. Cautarea implinirii e periculoasa pentru ca s-ar putea ajunge la cautarea implinirii poftelor.
Exista totusi si un punct de vedere comun: Nelegalistul stie ca nu este vrednic. Legalistul crede la fel: ca nelegalistul nu este vrednic.
Legalistul: nu e chiar asa, eu cred ca nicicare nu suntem vrednici, dar eu macar ma straduiesc sa fiu!
Legalistul: este mai sigur sa te ghidezi dupa niste principii bine stabilite decat sa te misti dupa cum bate vantul. Spiritul este ceva mult prea abstract.
Legalistul se justifica folosind versete – Nelegalistul aduce in aparare Cuvantul.
Legalistul: in functie de situatie trebuie aduse in discutie anumite versete care sa sustina acele aspecte pe care doresc sa le scot in evidenta. Nu te poti apara cu un amalgam de idei.
Legalistul crede ca este iubit – Nelegalistul o simte.
Legalistul: cel mai bine e sa stii si sa crezi ca esti iubit. Nu te poti baza pe sentimente, acestea sunt schimbatoare.
Pentru legalist libertatea este destinatia finala – Pentru nelegalist ea este punctul de pornire.
Legalistul: de abia in cer vom fi liberi de pacat. Pana atunci va fi o lupta continua.
Pentru legalist o greseala e un probabil pas inapoi – Pentru nelegalist un potential pas inainte.
Legalistul: daca gresesti din nou si din nou inseamna ca nu ai fost suficient de atent. Nu te-ai straduit suficient de mult sa analizezi situatia, sa descoperi cauzele pentru care greseseti mereu.
Legalistul vede in pete – Nelegalistul priveste in ceata.
Legalistul: acelea nu sunt pete; sunt reperele pe care ni le da Dumnezeu pentru a ne orienta in ceata deasa.
Legalistul este maestru cartograf - Nelegalistul un explorator neobosit.
Legalistul: este bine ca inainte sa pornesti la drum sa-ti marchezi traseul pe harta. Scade riscul sa te pierzi.
Legalistul vede viata presarata cu capcane ce trebuie evitate – Nelegalistul o vede plina de oportunitati ce nu trebuie ratate.
Legalistul: mai intai trebuie sa eviti capcanele ca sa mai ai timp si de altceva.
Legalistul este temator - Nelegalistul increzator.
Legalistul: temator de Dumnezeu, da! Increzator sau increzut?
Legalsitul urmareste comfortul psihologic – Nelegalistul cauta implinirea.
Legalistul: constiinta ne-a fost data de Dumnezeu. Atata timp cat am constiinta impacata inseamna ca sunt pe calea cea buna. Cautarea implinirii e periculoasa pentru ca s-ar putea ajunge la cautarea implinirii poftelor.
Exista totusi si un punct de vedere comun: Nelegalistul stie ca nu este vrednic. Legalistul crede la fel: ca nelegalistul nu este vrednic.
Legalistul: nu e chiar asa, eu cred ca nicicare nu suntem vrednici, dar eu macar ma straduiesc sa fiu!
Legalistul vs. Nelegalistul

Legalistul se orienteaza dupa lege – Nelegalistul se lasa condus de Spiritul legii.
Legalistul se justifica folosind versete – Nelegalistul aduce in aparare Cuvantul.
Legalistul crede ca este iubit – Nelegalistul o simte.
Pentru legalist libertatea este destinatia finala – Pentru nelegalist ea este punctual de pornire.
Pentru legalist o greseala e un probabil pas inapoi – Pentru nelegalist un potential pas inainte.
Legalistul vede in pete – Nelegalistul priveste in ceata.
Legalistul este maestru cartograf - Nelegalistul un explorator neobosit.
Legalistul vede viata presarata cu capcane ce trebuie evitate – Nelegalistul o vede plina de oportunitati ce nu trebuie ratate.
Legalistul este temator - Nelegalistul increzator.
Legalsitul urmareste comfortul psihologic – Nelegalistul cauta implinirea.
Exista totusi si un punct de vedere comun: Nelegalistul stie ca nu este vrednic. Legalistul crede la fel: ca nelegalistul nu este vrednic.
Lista ramane deschisa...
Legalistul are mare grija sa nu se intineze - Nelegalistul cauta sa fie o binecuvantare.
Sunday, November 9, 2008
De ce fiul risipitor?
Pentru ca ni se arata limpede ca tot ce cere Dumnezeu de la noi si tot ce putem face este sa recunoastem ca rupti de El suntem falimentari, pierduti, incapabili sa traim o viata care sa ne satisfaca si sa ne implineasca. De restul, incepand cu mantuirea si terminand cu modelarea celor mai mici detalii ale caracterelor noastre, se ocupa El: "Ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu." (Luca 18:27)
Subscribe to:
Posts (Atom)