M-am gandit zilele trecute ca noi crestinii ne comportam de multe ori ca niste oligofreni in relatia cu Dumnezeu si suntem multumiti sa fim tratati ca atare.
Cand vine vorba de dragoste putem spune ca intr-un fel iubim un oligofren (cineva care sufera de aceasta boala a oligofreniei) si in alt fel iubim un prieten drag (intreg la minte- sanatos). De la un oligofren nu te poti astepta la mare lucru. Esti nevoit sa-l iubesti si sa-l accepti asa cum este pentru ca nu sunt sanse ca el sa se schimbe in vreun fel. Cu un prieten este insa parca altceva. Ai mai multe pretentii de la el, il iubesti asa cum este dar in plus iti doresti ca el sa evolueze, sa se schimbe in bine. Pe scurt, te preocupa mai mult actiunile lui si felul in care se comporta.
Revenind la relatia cu Dumnezeu, constat ca de multe ori nu vrem mai mult decat sa fim iubiti de El ca niste oligofreni. Ne autolimitam si ne multumim cu cateva miscari reflexe: "Doamne, eu incerc sa ma limitez in a nu te supara si sa-ti fac pe plac. Iti multumesc ca m-ai ajutat sa-mi formez deja o anumita rutina sanatoasa,buna de urmat, atunci cand ma relationez la tine. Iti multumesc ca ma iubesti asa cum sunt".
Poate ca Dumnezeu nu se uita insa la noi ca la niste retardati ci ca la niste prieteni (sau copii) dragi. Poate ca ar vrea sa vada in noi o schimbare (continua) care sa ne transforme caracterul si sa ajungem astfel sa oglindim in noi chipul Creatorului nostru: "Doamne, iti multumesc ca ma iubesti asa cum sunt. Iti multumesc ca ma iubesti atat de mult incat vei duce la bun sfarsit lucrarea de reinnoire pe care ai inceput-o in mine."
Cert este ca Dumnezeu il iubeste atat pe oligofren cat si pe cel intreg la minte, doar ca pe cel din urma il apreciaza mai mult.
Thursday, November 20, 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
Oligofrenul e cel care nu poate mai mult sau cel care nu vede ca este oligofren? Asta e intrebarea cu care am ramas in final... [Eu cred ca toti suntem oligofreni in raport cu Dumnezeu, nu ne putem ridica pe noi insine de jos, nu ne duce mintea mai departe si nici cu imaginatia nu-l putem contura pe Dumnezeu asa cum este El. Diferenta credca o face atitudinea, Isus nu a refuzat niciunul din cei care au venit cu atitudinea oligofrenului la EL, cerandu-i sa se atinga de nevoile lor, dar nici oligofrenul care a venit cu atitudinea neoligofrenului nu a fost refuzat ci el insusi a refuzat ceea ce Isus avea de dat.Ma gandesc la tanarul bogat de exemplu, oligofrenul nu are nimic de pierdut, la el totul e pierdut si nu are decat de castigat renuntand la ce are(oligofrenie), oligofrenul care nu are decat de pierdut renuntand se va multumi cu ce are el(oligofrenie).Dumnezeu ne iubeste si ne trateaza ca pe prieteni dragi(fii) dar apreciaza pe cel care-si vede nevrednicia de rang.]
Multumesc pentru comentariu, Ema. Inainte sa incerc sa-ti raspund punct cu punct trebuie sa spun ca mi se pare ca deviezi putin de la subiect. In final ajungi sa introduci in discutie chiar si (ne)vrednicia si cred ca tema aceasta nu isi are locul aici.
Si acuma...
"Oligofrenul e cel care nu poate mai mult sau cel care nu vede ca este oligofren"
Nu e vorba nici de putut nici de vazut. E vorba de o alegere. Alegem, din motive pe care am putea sa le cautam, sa ne comportam ca niste oligofreni.
"Eu cred ca toti suntem oligofreni in raport cu Dumnezeu, nu ne putem ridica pe noi insine de jos, nu ne duce mintea mai departe..."
Te legi din nou de "putut". Folosesti aici termenul de "oligofren" in alt sens decat cel in care am incercat eu sa-l utilizez. Cand spui ca toti suntem oligofreni in raport cu Dumnezeu vrei sa spui probabil de fapt ca suntem inferiori Lui Dumnezeu din toate punctele de vedere.
Daca ar fi sa folosesc termenul in sensul folosit de tine as putea sa spun ca si Adam (chiar si inainte de cadere) era un oligofren in raport cu Dumnezeu. In sensul folosit de tine, afirmatia este adevarata: Adam a fost, este si va ramane oligofren. In sensul folosit de mine insa, afirmatia nu este adevarata: In opinia mea, Adam nu a fost oligofren (nici inainte nici dupa cadere).
"...si nici cu imaginatia nu-l putem contura pe Dumnezeu asa cum este El."
Oligofrenul (in sensul folosit de mine) face intocmai asta: il contureaza pe Dumnezeu din prisma propriilor lui limitari. Dumnezeul oligofrenului este un Dumnezeu limitat care nu poate actiona decat dupa anumite sabloane. Oligofrenul ar fi acea persoana care daca l-ar fi vazut pe Isus vindecand un orb cu ajutorul scuipatului si a prafului ar crede ca Dumnezeu numai asa vindeca orbii, folosind saliva si noroi.
"Isus nu a refuzat niciunul din cei care au venit cu atitudinea oligofrenului la EL, cerandu-i sa se atinga de nevoile lor, dar nici oligofrenul care a venit cu atitudinea neoligofrenului nu a fost refuzat ci el insusi a refuzat ceea ce Isus avea de dat.Ma gandesc la tanarul bogat de exemplu"
Mi se pare ca folosesti, din nou, un alt sens pentru oligofren. Ce intelegi tu prin "a veni la El cu o atitudine de oligofren"? Probabil ca in contextul acesta, "oligofren" se poate inlocui cu "umil", "cineva care isi cunoaste limitele si nevrednicia". Este din nou un alt sens decat cel folosit de mine. Ce inseamna pentru tine o atitudine de neoligofren? Faptul ca il dai pe tanarul bogat ca exemplu de neoligofren (daca am inteles bine) ma face sa cred ca nu ai prins sensul termenului folosit de mine. Ba din contra, aproape ca ai inversat semnificatiile! Tanarul bogat ar fi mai degraba un exemplu de oligofren (in sensul folosit de mine) si nicidecum de neoligofren.
Toate astea ma fac sa cred ca tu ai inteles ca din prespectiva mea neoligofrenul are o atitudine usor superioara, el "stie" un pic mai multe decat oligofrenul, nu are nevoie asa mare de Dumnezeu, este mai "luminat". Nicidecum. Dimpotriva, neoligofrenul stie foarte bine ca nu este bun de nimic, ca nu stie mai nimic (si de aceea vrea sa afle totusi cate ceva), este total dependent de Dumnezeu care este si sursa lui de "lumina".
Intr-adevar dupa cum ai expus si tu problema...asa am inteles eu in mare afirmatiile tale, cu mici exceptii totusi,printre altele tanarul bogat nu l-am dat exemplu de neoligofren, n-aveam cum in ipoteza si sensul tratat de mine; dar cred ca mi s-a lamurit la ce te referi si cine sunt oligofrenii/neoligofrenii in ciuda tratarii putin ocolita a simbolisticii, probabil pentru a evita repetitia.Daca simbolistica termenelor este aceea a oligofrenului=legalist si neoligofrenului=nelegalist cum mi s-a lamurit ca trebuie sa fie, intr-adevar nu te-am inteles de la inceput.In aceasta iluminare finala, nu am nimic de zis, deci ma abtin :P .
Post a Comment